A trebuit să aşteptăm anul 1981 pentru a avea, în sfârşit “Ciulinii Bărăganului”, cu cincisprezece ilustraţii în acvaforte şi acvatinta, colorate, ale pictorului gravor Vasile Pintea.
180 de exemplare pe “Grand Vélin d´Arches”, numerotate cu 12 suite în negru de prim stadiu, pe hârtie japoneză de Torinoko şi 10 suite definitive pe hârtie Moulin de Larrouque; compuse în Platin corp 18 şi tipărite de Fequet-Baudier, la Paris, în editura Lacourière-Frélaut, pentru ilustraţiile în acvaforte şi acvatina. La 30 noiembrie 1981, lucrarea a fost terminată prin grija lui René Carlier şi a lui Arturo G. Fauvety, din iniţiativa Societăţii “Pharmaciens Bibliophiles”.

A trebuit să aşteptăm anul 1981 pentru a avea, în sfârşit “Ciulinii Bărăganului”, cu cincisprezece ilustraţii în acvaforte şi acvatinta, colorate, ale pictorului gravor Vasile Pintea.

180 de exemplare pe “Grand Vélin d´Arches”, numerotate cu 12 suite în negru de prim stadiu, pe hârtie japoneză de Torinoko şi 10 suite definitive pe hârtie Moulin de Larrouque; compuse în Platin corp 18 şi tipărite de Fequet-Baudier, la Paris, în editura Lacourière-Frélaut, pentru ilustraţiile în acvaforte şi acvatina. La 30 noiembrie 1981, lucrarea a fost terminată prin grija lui René Carlier şi a lui Arturo G. Fauvety, din iniţiativa Societăţii “Pharmaciens Bibliophiles”.

Dar de ce “Ciulinii Bărăganului” şi de ce tocmai pictorul Vasile Pintea?
René Carlier, vicepreşedintele societăţii “Pharmaciens Bibliophiles” şi mare admirator a lui Panait Istrati şi al României, dorea nespus să editeze “Ciulinii Bărăganului”, dar nu găsea cine să execute ilustraţia, când într-o zi, Michel Ciry îl recomandă pe Vasile Pintea, artistul român care lucra la editura Lacourière-Frélaut, când venea în Franţa. René Carlier hotărâ să-l asocieze pe acest artist român la proiectul “Ciulinilor” în ediţia bibliofilă. Abia după trei ani, acesta a fost terminat.

JEAN MAURILIÈRAS
Revista L’Arc 86-87